MEDICINĂ - ”MEDICINA INDIANĂ SAU MEDICINA AYURVEDICĂ”

  Toate noţiunile de medicină indiană cuprinse în acest capitol sunt extrase din "The realms of Ayurveda"*.

Medicina Ayurvedică este medicina tradiţională indiană şi este foarte apropiată de Sahaja Yoga fiindcă descrie cele trei doshas (probleme) pe care le avem în noi**.

GENERALITĂŢI

Ayurveda înseamnă ştiinţa vieţii (ayur = viaţă, veda = ştiinţă, cunoaştere). Toate principiile din alopatie (medicina clasică = tratament prin contrarii), homeopatie (tratament prin elemente asemănătoare) şi naturism sunt acoperite de cele care constituie ayurveda; într-adevăr, un tratament în medicina ayurvedică va cuprinde medicamente şi regimuri care pot fi similare sau contrare cauzei maladiei. În practică alopatia şi homeopatia pot fi considerate ca fiind opuse în timp ce medicina ayurvedică acceptă şi înglobează cele două moduri de abordare ale medicinei.

PRINCIPIUL FUNDAMENTAL

Principiul "tridoshic" reprezintă suportul medicinei ayurvedice. Dar ce înseamnă aceasta? Există trei componente de bază în sistemul fiziologic şi psihologic, numite doshas (sau dhatus). Aceste doshas sunt principiile metabolice de bază, ireductibile, care guvernează întreaga structură psiho-somatică a unui organism viu. Ele se împart în Vayu sau Vata, Pitta şi Kapha (Sleshma), ce au următoarele corespondenţe, în ordine: "vânt" (gaz), "bilă", "flegmă" (secreţii, limfă). Totuşi această traducere este aproximativă şi schematică.

Nici o fiinţă nu poate exista dacă nu există cele trei doshas. "Normalitatea absolută" nu poate fi realizată decât printr-un echilibru perfect între activităţile şi structurile celor trei doshas. În cazul unei fiinţe umane predominanţa unei dosha dă tipul personalităţii, existând totuşi un anumit echilibru. Într-adevăr cu toate că un dosha predomină, celelalte nu se pot situa sub un anumit nivel; dacă nu ar fi aşa fiinţa ar înceta să existe. Deci între limita inferioară şi normalul absolut există nenumărate combinări şi permutări ale acestor activităţi, care vor genera nenumărate deviaţii în raport cu realitatea. Iar dacă permutările depăşesc anumite limite, atunci conceptul de sănătate (Prakriti) se schimbă în concept de boală (Vrikriti).

Acest principiu tri-doshic domină toată viaţa de pe Pământ, de la formele cele mai simple pînă la fiinţele superioare. Pasajul următor, extras din Shri Sivatatvavaratnakara (citat la *) rezumă acest principiu.

"Sănătatea şi boala, atât la plante cât şi la fiinţele umane, se bazează pe funcţiunile (normalităţi şi anomalii) îndeplinite de Vayu, Pitta şi Kapha". Trebuie deci înlăturată anomalia doshică. Atunci când un copac, fie mare sau mic, este firav, uscat, fără somn şi de o sensibilitate anormală şi nu face nici flori nici fructe, constituţia sa este "vatică". Dacă o floare sau o plantă nu poate suporta căldura soarelui, este slab colorată, are un frunziş rar şi tendinţa de a se veşteji prematur atunci are o natură "paittică. În schimb o plantă care s-a dezvoltat bine, are un trunchi viguros, ramuri frumoase pline de flori şi de fructe, care are un diametru mare şi este acoperită de plante agăţătoare se spune că are o constituţie "kaphaică".

Medicina ayurvedică studiază gândurile, activităţile, experienţele, constituţia fiinţei umane; astfel nu există nimic care să nu poată fi plasat într-unul din cele trei domenii doshice. De exemplu cuvântul soare implică apropierea de dosha Pitta, la fel ca şi mânia şi drogurile stimulante; bucuria, din contră, este "kaphaică".

Echilibrul tridoshic poate fi comparat cu motorul unei maşini în mişcare. Noţiunea de mişcare nu există decât pentru că maşina este formată dintr-o caroserie (un corp). Dar corpul şi mişcarea nu există decât dacă există producere sau pierdere de energie, în acest caz energia fiind produsă sub formă de căldură. Totuşi pentru a controla căldura degajată în timpul mişcării maşina trebuie să furnizeze un factor anti-căldură (apa din radiator, uleiul din motor şi lubrifianţii). În acest exemplu dacă vom asocia mişcarea cu Vayu, căldura cu Pitta şi lubrifianţii cu Kapha la nivelul corpului omenesc se va înţelege mai bine echilibrul tridoshic.

În medicina modernă, medicul încearcă să descopere: "Care este tipul de boală de care suferă bolnavul?" În medicina ayurvedică, medicul încearcă să descopere tipul de personalitate căruia îi aparţine bolnavul. Pentru a stabili un diagnostic, o mare atenţie este acordată observaţiei experienţei şi intuiţiei. Aceasta nu înseamnă că sunt respinse datele oferite de analizele de laborator. E bine de precizat aici că medicina ayurvedică, pe lângă miile de ierburi foloseşte şi preparate metalice şi produse animale ca moscul, fierea de bou şi ambra cenuşie. Problemele şi îndoielile referitoare la această medicină au venit din partea medicilor occidentali necalificaţi care folosesc fără discernământ tratamentele cu plante, fără să aibă cunoaşterea ayurvedică. În India, tendinţa actuală este colaborarea pozitivă între ştiinţele şi tehnicile moderne şi medicina ayurvedică.

* Realms of Ayurveda, ed. Pandit.Shiv. Sharma, Arnold-Helneman, 1979
**Shri Lalita and Shree Puja, Shri Mataji, Brahmapuri, 17 dec. 1990

Bernadette Bonnefoi

 

Related Articles