ISLAM - ”HAZRAT ALI” (I)

  Ali a fost vărul şi ginerele lui Mahomed, braţul drept al Profetului, care spunea despre el: "Ali este din mine şi eu sunt din Ali".

Mahomed l-a caracterizat astfel: "Eu sunt Cetatea Cunoaşterii şi Ali este Poarta ei", indicând astfel că el este stăpânul chakrei Swadishtan (care e sediul Cunoaşterii). Fatima şi Ali s-au încarnat pentru a permite deschiderea aspectului stâng al acestei chakre.

După moartea lui Mahomed, mulţi fanatici au vrut să preia religia în mâinile lor şi să conducă Islamul spre fanatism, în ciuda faptului că Profetul îl indicase pe Ali ca succesor.

Copilăria

Ali s-a născut în anul 600 în incinta Kaaba, unde nimeni nu se mai născuse de la fondarea ei de către Avraam, cu mii de ani înainte.

Când a văzut lumina zilei, a zărit faţa lui Mahomed care l-a luat în braţe şi l-a mângâiat. Cel ce l-a îmbăiat prima oară a fost Mahomed care a prezis atunci că pruncul se va ocupa de ultima sa baie, profeţie care s-a îndeplinit.
Mahomed îl legăna pe genunchi şi obişnuia să-i mestece hrana înainte de a i-o da. Adeseori îl culca lângă sine, iar Ali respira parfumul sfânt al suflului său şi se bucura de căldura sa.

Ali era fiul lui Abu Talib, unchiul lui Mahomed care l-a apărat pe Profet de adversarii din Mecca. La vârsta de cinci ani, Mahomed şi Khadidja, prima soţie a Profetului, i-au propus lui Abu Talib - ţinând seama de vârsta lui înaintată şi de dificultăţile sale materiale - să-l crească pe copil, ceea ce acesta a acceptat.

Ali a fost deci crescut împreună cu Zayd, fiul adoptiv al lui Mahomed şi cele patru fiice, între care se afla Fatima.

Mai târziu, Ali scria despre copilăria sa următoarele:
"Mă ţinea pe genunchii lui şi mă strângea la piept pe când eram un copilaş. Îl urmam aşa cum un pui de cămilă îşi urmează mama. În fiecare zi îmi dezvăluia una din calităţile sale, instruindu-mă şi cerându-mi să fac aşa. În fiecare an se retrăgea la Hira şi nu putea fi văzut de nimeni, în afară de mine. Atunci nu exista decât o singură casă musulmană care adăpostea pe Trimisul Domnului, pe Khadidja şi pe mine, care eram al treilea".

Una dintre primele revelaţii ale Coranului i-a cerut lui Mahomed să-şi anunţe familia despre Mesajul divin.

Mahomed l-a pus pe Ali, care n-avea decât treisprezece ani, să pregătească cina, în timpul căreia Profetul a spus: "Dumnezeu mi-a cerut să vă chem la El. Care dintre voi mă va seconda atunci în această lucrare, pentru a-mi fi frate, delegat şi urmaş ?"
Din toată adunarea, nimeni nu a rostit un cuvânt, şi pentru că nimeni nu rupea tăcerea, Ali a fost cel care, cu impetuozitatea celor treisprezece ani ai săi, a strigat: "O, Profet al lui Dumnezeu, eu te voi seconda !"
Mahomed i-a pus atunci mâna pe umăr, declarând asistenţei:
"Iată pe fratele meu, pe delegatul meu, pe succesorul meu între voi. Ascultaţi-l şi supuneţi-vă lui !".

Viziunea

Într-o zi, pe când Mahomed îşi termina rugăciunile, Arhanghelul Gavriil a venit să-l caute pentru a-l conduce la Kaaba, unde l-a suit pe un cal numit Buraq. Acesta l-a dus mai întâi la Ierusalim, apoi în ceruri ei văzură printre luminile cereşti inscripţia: "Nu există alt Dumnezeu decât Dumnezeu Cel Unic, Mahomed e Profetul Său şi Ali mâna sa dreaptă".

Căsătoria dintre Ali şi Fatima

Mahomed o iubea cu o dragoste nesfârşită pe fiica sa Fatima. Avea obiceiul să se ridice şi să facă unul sau doi paşi în direcţia Fatimei, ori de câte ori o vedea venind spre el. O întâmpina mereu cu o bucurie neascunsă. Apoi, sărutându-i mâna, o făcea să şadă în locul lui.

Ali a fost cel căruia i-a destinat mâna ei. Căsătoria a fost celebrată cu mare fast, Mahomed insistând să se organizeze un ospăţ. După ceremonie, Mahomed i-a reunit pe cei doi soţi pentru a le acorda oncţiunea, care niciodată nu mai fusese făcută la o altă căsătorie şi care nu face parte din ritualul islamic.

Naşterea lui Hasan şi Husein

După un an Fatima a dat naştere la doi fii, pe care Mahomed i-a numit, prin voinţă divină: Hasan (cel frumos) şi Husein (micul frumos). Cei doi nepoţi al Profetului erau încarnările lui Buddha şi Mahavira. Mahomed a declarat că erau tinereţea paradisului şi nădejdea vieţii sale, şi a cerut tuturor musulmanilor să-i iubească.

Ali descrie Crearea universului şi a îngerilor:

El a scos universul din neant, l-a făurit din nimic, fără efort intelectual, nici experienţă dobândită, nici mişcare, nici ezitare, nici premeditare.
A fixat sorocul lucrurilor, armonizându-le divergenţele, percepându-le limitele, scopurile, cele asemenea şi aspectele.
Apoi a degajat spaţiile, distanţele, căile şi cursurile cosmice şi a făcut să curgă apele în valuri agitate şi înalte; le-a încărcat pe aripile vânturilor furioase şi ale furtunii dezlănţuite.
Apoi a poruncit vânturilor să trimită înapoi apele, să le înfrâneze şi să le îmblânzească. Aerul şi-a croit drum şi apele s-au revărsat.
A creat apoi un vânt sterp în permanenţă, violent, de origine îndepărtată, pe care l-a pus să mişte apa înaltă, să ridice valurile mărilor. Aceste vânturi au agitat puternic apele, le-au împrăştiat în spaţiu şi le-au amestecat năvalnic.
Apoi, din aceste valuri dezmembrate şi înspumate, înălţate în aerul liber şi în cosmosul deschis, a făurit şapte ceruri din care cel mai de jos e făcut din aburii condensaţi ai valurilor şi cel mai înalt dintr-un acoperiş inaccesibil şi dintr-o boltă sublimă care plutesc fără sprijin şi fără îmbinare.
A împodobit atunci galaxiile cu astre şi stele strălucitoare. Într-un firmament înstelat şi mişcător, Dumnezeu a făcut să se rotească un Soare orbitor şi o Lună scânteietoare.
Apoi a degajat înaltele ceruri pe care le-a populat cu îngeri de toate categoriile: unii prosternându-se fără a îngenunchea, alţii îngenunchind fără a se ridica, alţii în rânduri strânse sau slăvindu-L pe Dumnezeu fără a osteni; ei nu sunt supuşi somnului, distracţiei spiritelor, oboselii corpului sau inadvertenţei uitării.
Unii sunt deţinătorii şi confidenţii revelaţiilor Sale, purtătorii de cuvânt ai trimişilor, executanţi ai decretelor şi poruncilor; alţii sunt protectorii adoratorilor Săi, ori păzitori ai porţilor Paradisului.”

(urmare în numărul viitor)

Djamel Metouri