Istorie - ”ISTORIA ZEN” (II)

După ce l-a părăsit pe al Cincilea Patriarh, Huei-Neng s-a retras departe de lume timp de şaisprezece ani, trăind ca pustnic sau integrându-se diferitelor comunităţi de ţărani, de negustori, de vânători, fără a lăsa să se vadă nimic din profunzimea sa interioară.

Ulterior a hotărât să pună capăt vieţii sale retrase şi s-a dus la Canton spre a propovădui Legea.

Confruntat cu marea lui înţelepciune şi măiestrie în interpretarea Sutra, maestrul buddhist local Ying Tsong, a recunoscut în el pe al Şaselea Patriarh şi a invitat pe toţi discipolii săi să-l urmeze pe Huei-Neng.
Al Şaselea Patriarh a început atunci să-i călăuzească pe căutătorii ce veneau cu fiecare zi mai mulţi, pentru a-i cere sfatul sau lămurirea învăţăturilor lui Buddha.

Huei-Neng le răspundea mereu aşa încât să le distrugă conceptele sau construcţiile mentale aflate în derută, şi să-i apropie de calea de mijloc pentru a-i face să obţină Realizarea.
"Numai aşa poate fi percepută Doctrina de Mijloc" le spunea el, reluând o noţiune taoistă.

Celor mai apropiaţi discipoli le preda această metodă pentru a o perpetua, astfel încât ea a devenit baza învăţăturii Zen: "Când vi se pune o întrebare în forma afirmativă, răspundeţi prin negativ, şi invers. Dacă sunteţi întrebaţi de un om obişnuit, vorbiţi-i de un înţelept şi invers."

Celebritatea lui a crescut, iar auditoriul se lărgea cu funcţionari ai guvernului, literaţi confucianişti, taoişti şi laici, care se reuneau în grupuri mari pentru a asculta cuvintele Maestrului:

 

Despre realitatea lui Buddha

 

"Sutra spune clar că trebuie să căutăm adăpost în Buddha care este în noi şi nu menţionează nicidecum să ne refugiem în alţi Buddha, cu atât mai mult cu cât nu există alte locuri unde să mergem dacă nu aflăm adăpost în Buddha al nostru din interior". "În natura voastră există un Buddha, şi acest Buddha este cel real. Dacă nu e adevărat că Buddha trebuie căutat în firea noastră, unde l-am putea afla pe Buddha cel adevărat? Nu vă îndoiţi că Buddha e în firea voastră, în afară de care nu poate exista nimic. Deoarece toate lucrurile sau fenomenele sunt produsul gândirii noastre. Sutra spune: <<Când activitatea mentală începe, diferite obiecte există; când activitatea mentală încetează, diferitele obiecte nu mai există>>".

 

Despre non-dualitate

 

"Din toate lucrurile nimic nu este real; de aceea ar trebui să ne eliberăm de conceptul realităţii obiectelor. Oricine crede în realitatea obiectelor, e legat de acest concept care e iluzoriu. Cel care află realitatea în el însuşi, ştie că adevăratul spirit trebuie căutat în afara fenomenelor iluzorii".
"Nu există diferenţă între un om iluminat şi un ignorant. Ceea ce constituie deosebirea, e că unul îşi dă seama, iar celălalt nu".
"Patima se iveşte când apare falsul. De îndată ce gândirea e corectă, patima dispare. Când nu ai gânduri, nici juste, nici false, nu mai rămâne decât puritatea transparentă".
"Cel ce merge pe Cărare ar trebui să se elibereze de toate gândurile, de cele bune, ca şi de cele rele".

 

Despre meditaţie şi asceză

 

"În şcoala noastră, a medita înseamnă a dobândi o libertate absolută, a nu fi tulburat mental, oricare ar fi împrejurările exterioare, bune sau rele. A medita înseamnă a realiza, în interior, seninătatea propriei noastre naturi".
"A căuta Iluminarea în afara lumii, este ca şi cum ai căuta coarne la un iepure".
"Concentrarea spiritului pentru a contempla puritatea este o infirmitate".
"A te sili să fii tot timpul în postura de meditaţie este, din punct de vedere logic, fără folos".
"De ce i-am impune trupului nostru fizic suferinţa posturii de meditaţie?"

 

Despre fiinţele realizate

 

"Celor ce au realizat propria lor natură, nu le pasă să formuleze vreun sistem, sau să se lipsească de aşa ceva. Ei au deplina libertate să vină şi să plece, căci s-au eliberat de toate obstacolele şi de toate piedicile. Acţionează în chipul potrivit după cum o cer împrejurările. Dau răspunsurile potrivite, după temperamentul celui care întreabă. Ating eliberarea, puterile psihice şi Concentrarea supremă (Samadhi) care îi face capabili să îndeplinească, cu plăcere, sarcina universală arzătoare, ca şi cum nu ar fi decât un joc. Aşa sunt cei care au realizat propria lor natură".

Împărăteasa Tsai Tsen l-a invitat pe maestrul de meditaţie să vină la palatul imperial pentru a sfătui guvernul, dar Huei-Neng a refuzat invitaţia pentru motive de sănătate. De altfel viaţa sa urma să se stingă curând. Înainte de a-şi părăsi discipolii care erau mişcaţi până la lacrimi, i-a strâns laolaltă pentru a le da ultimele recomandări şi a rostit ultimele sale cuvinte:

"El, omul ideal,
Imperturbabil şi nepăsător,
Nu practică nici o virtute.
Fiind stăpân pe sine fără patimă,
Nu comite nici un păcat.
Calm şi tăcut, abandonează
Ceea ce vede şi ceea ce aude.
Egal şi drept,
Gândirea sa nu se ataşează de nimic".

După ce a rostit acestea, s-a aşezat plin de respect până la a treia veghe de noapte. Atunci le-a spus, deodată, discipolilor: "Plec acum", apoi a murit imediat. În acel moment, în camera lui s-a răspândit un parfum ciudat şi a apărut un curcubeu lunar, părând să unească cerul şi pământul.

 

Gwen

 

Related Articles