ISLAM - ”HAZRAT ALI” (II)

LUPTĂTOR ALĂTURI DE PROFET

Ali a fost în primele rânduri în toate bătăliile pe care Mahomed a trebuit să le ducă împotriva adversarilor săi arabi sau a triburilor evreieşti. Fără să piardă o singură luptă, Ali a dobândit repede faima că era invincibil. Pentru ca adversarii să îndrăznească să-l atace în timpul confruntărilor, s-a văzut obligat să se deghizeze. Mahomed i-a dat numele de Assad Allah, Leul lui Dumnezeu.

La prima luptă din oaza Badr, Mahomed l-a desemnat să ia parte la duelul tradiţional în care se înfruntau eroii fiecărei armate. Ali s-a debarasat imediat de adversarul său şi a ucis, în timpul bătăliei care a urmat, nu mai puţin de treizeci şi şase luptători din cei mai valoroşi.

În luptele de la Uhud, în vreme ce apărătorii Profetului erau înfrânţi şi mulţi o luau la fugă, Ali a alergat spre Mahomed pentru a-l proteja şi a respins două batalioane de atacanţi cu atâta vigoare încât a fost lăudat de îngeri ale căror voci s-au făcut auzite: "Thulfiqar este singura spadă adevărată, şi Ali e unicul erou".

Ali a avut şaisprezece răni, dintre care patru atât de grave încât a fost pe punctul de a cădea de pe cal. Arhanghelul Gavril a lăudat faţă de Profet curajul şi devotamentul fierbinte al lui Ali în momentele în care toţi ceilalţi îl părăsiseră. Profetul i-a spus atunci lui Gavril: "Nu sunt surprins ! Ali vine din mine şi eu vin din el, adică fiecare din noi este o parte a aceleiaşi lumini cereşti".

În timpul atacului cetăţii evreieşti de la Khaybar, Ali l-a înfruntat pe eroul evreu Mahrab de care nimeni nu îndrăznea să se apropie din cauza staturii sale uriaşe. Pentru a-l intimida, Ali i-a amintit lui Mahrab un vis recent pe care acesta îl avusese, şi anume că un leu puternic îl sfâşia în bucăţi. Cuvintele şi-au făcut efectul şi Ali a observat că adversarul său începuse să tremure. Mahrab a încercat să-i dea o lovitură lui Ali cu lancea sa cu trei vârfuri. Ali a eschivat cu măiestrie atacul şi înainte ca potrivnicul lui să se poată acoperi, i-a dat o lovitură cu sabia sa irezistibilă, Thulfiqar, care a spintecat în două scutul adversarului, a trecut prin turbanul dublu şi casca impenetrabilă, i-a despicat capul şi a coborât până la piept. Acesta a căzut neînsufleţit la pământ, iar învingătorul şi-a anunţat victoria prin strigătul său obişnuit: "Allah hu Akbar" (Dumnezeu este mare). Îndrăzneala lui Ali, "Leul lui Dumnezeu" a continuat să se manifeste în fiecare bătălie iar Mahomed a declarat că faptele eroice ale lui Ali erau mai meritorii chiar decât actele de pietate săvârşite de adepţii săi până la sfârşitul lumii.

ULTIMELE CLIPE ALE PROFETULUI

Puţin înaintea morţii, Mahomed îşi chemă discipolii pentru a le ţine ultima predică: "Vă las două mari precepte, fiecare depăşindu-l pe celălalt: acestea sunt Sfântul Coran şi sfânta mea progenitură, Ali, Fatima, Hassan şi Hussein. Aveţi grijă cum vă purtaţi faţă de ei după dispariţia mea".

Luă atunci mâna lui Ali în mâna sa, şi ridicând-o în sus, strigă: "Cel al cărui stăpân sunt, îl are şi pe Ali drept stăpân. Fie ca Dumnezeu să-i ajute pe cei ce-l ajută pe Ali şi să le fie duşman celor ce devin duşmani lui Ali".
După ce repetă această declaraţie de trei ori, coborî de pe platformă îl aşeză pe Ali în cortul său unde oamenii veniră să-l felicite.

Câteva ore înainte de a muri, Mahomed îi chemă pe Fatima, Hassan şi Hussein. Hassan îşi puse faţa pe cea a Profetului şi Hussein pe pieptul acestuia. Cei doi copii dragi, pe care nu a încetat să-i mângâie la pieptul său, începură să plângă şi să strige cu atâta tristeţe încât toţi cei de faţă văzură lacrimile ce li se iviră în ochi.

Profetul îi strânse şi îi îmbrăţişă cu multă dragoste şi porunci tuturor celor prezenţi să-i trateze, ca şi pe mama lor, cu multă dragoste şi respect, exact aşa cum făcea el. Apoi îl chemă pe Ali care se aşeză lângă pat. Ii luă capul sub mantia care îi acoperea pe amândoi până când Ali îşi scoase capul pentru a anunţa moartea Trimisului lui Dumnezeu.

SUCCESIUNEA

În vreme ce Ali stătea în preajma trupului pentru ca acesta să fie spălat ritual şi îngropat, a fost pus la cale un complot pentru alegerea succesorului Profetului. Dintre cei care erau de faţă a fost ales Abu Bakr, însoţitorul Profetului. În acest fel a fost nesocotită voinţa Profetului la numai 24 de ore după moartea sa, iar Islamul a fost cuprins de îndată de fanatism şi violenţă.

Abu Bakr l-a trimis pe Omar pentru a-l sili pe Ali să-i facă jurământul de supunere, ceea ce Ali a refuzat. Negăsindu-l pe Ali, Omar a început să incendieze casa Fatimei care a ieşit pentru a-i cere socoteală de fapta lui. Omar îi răspunse că dacă nu vor face jurământ de supunere va da foc casei. Atunci Fatima i-a cerut lui Abu Bakr să-i restiuie moştenirea, ceea ce el a refuzat. Fatima a fost atât de nemulţumită de Abu Bakr încât nu i-a mai adresat cuvântul niciodată. Atunci când ea a murit, la şase luni după Mahomed, potrivit ultimei sale dorinţe Abu Bakr nu a fost admis să asiste la funeralii. Într-o zi pe când Abu Bakr se afla pe jilţul Trimisului lui Dumnezeu, Hassan i s-a adresat de faţă cu toată lumea: "Coboară de pe scaunul tatălui meu !".

Abu Bakr, Omar şi Othman (aleşi ca al doilea şi, respectiv al treilea calif), au fost răi conducători, lipsiţi de virtuţi morale, care nu au ezitat să numească în posturile cheie oameni care fuseseră multă vreme adversarii Profetului.

După moartea lui Othman, Ali a fost în sfârşit ales calif şi a început o amplă purificare pentru a revoca necredincioşii care îşi tiranizau provinciile. El a lansat expediţii în Irak şi în Siria. În cursul acesteia din urmă a fost obligat, datorită lipsei de apă, să poposească împreună cu armata sa în deşertul Mesopotamiei. L-au chemat atunci pe un pustnic creştin, care trăia într-o peşteră lângă tabăra armatei, şi i-au cerut să caute un puţ. El l-a asigurat pe Ali că prin apropiere nu exista nici un puţ, ci numai un rezervor ce nu conţinea mai mult de trei găleţi de apă de ploaie. Ali îi spuse atunci: "Cu toate acestea eu ştiu că, în vremuri îndepărtate, unii dintre profeţii lui Israel au ales locul acesta şi au săpat o fântână pentru rezervele lor de apă". Pustnicul a răspuns că nu auzise de aşa ceva, dar că un puţ fusese astupat de multă vreme şi nu mai rămăsese nici o urmă, şi după o veche tradiţie nimeni, afară de un profet sau un trimis al unui profet, nu-l va putea descoperi sau destupa. Tradiţia arabă spune apoi că el a arătat un sul de pergament pe care un apostol al lui Christos scrisese prezicerea despre venirea lui Mahomed şi redeschiderea acestui puţ de către moştenitorul şi succesorul său. Ali ascultă cu atenţie această prezicere, apoi întorcându-se către însoţitorii lui şi îndreptând degetul spre un loc anume zise: "Săpaţi aici". Ei ascultară porunca şi după câtăva vreme se loviră de o piatră uriaşă pe care o dădură în lături cu mare greutate pentru a descoperi puţul miraculos, care oferi armatei o provizie binevenită. Complet convins, venerabilul pustnic se aruncă la picioarele lui Ali, îi îmbrăţişă genunchii şi nu-l mai părăsi de atunci.

În timpul califatului, Ali a manifestat calităţile sale de om drept faţă de intrigile, trădările şi laşităţile adversarilor săi. Ali a fost asasinat de un trădător în momentul în care el însuşi se hotărâse să părăsească acest pământ.

Urmând, pe rând, tatălui lor, Hassan şi Hussein au luptat pentru a reda Islamului valorile stabilite de Mahomed. Hassan a fost otrăvit de soţia sa care era vândută duşmanului. Hussein a fost masacrat dimpreună cu familia lui în cursul bătăliei de tristă amintire de la Kerbala.

În secolele ce au urmat, ştiinţele (matematica şi astronomia) au cunoscut o dezvoltare fără precedent. Arhitectura a cunoscut şi ea o revoluţie odată cu edificarea monumentelor care sunt considerate minuni ale patrimoniului mondial (moscheea Suleimanye de la Istanbul, moscheea Sinanye din Damasc, ambele operele lui Sinan, arhitect iluminat de Duhul Sfânt, apoi Taj Majalul şi altele). La fel s-a întâmplat şi cu pictura (arta miniaturilor) şi cu poezia care a cunscut gloria unor Sanai, Attar, Rumi, Amir Khusro şi mulţi alţii. Existenţa lui Ali, considerat o încarnare a Creatorului divin, nu a fost, desigur, străină de această înflorire multidirecţională a artelor, care a îmbinat minunile creativităţii şi simţul esteticii, atribute ale chakrei Swadisthan iluminate, guvernate de Brahmadeva.

ÎNDEMNURILE LA ACŢIUNE ALE LUI ALI

Acţionaţi neabătuţi, fixaţi-vă un ţel, perseveraţi în acţiune, înarmaţi-vă cu răbdare, şi fiţi, cu adevărat, temători de Dumnezeu.
Aveţi deja un ţel; consacraţi-vă realizării lui.
Aveţi un reper la care să vă referiţi.
Islamul are un scop, căutaţi să-l atingeţi. Îndepliniţi-vă îndatoririle faţă de Domnul şi achitaţi-vă de obligaţiile pe care vi Le-a impus.
În ziua Judecăţii, voi fi martorul care va aduce dovezile pentru osândă şi pentru iertare.
Voi defini Islamul cum nu a făcut-o nimeni înaintea mea. Islamul este resemnare; resemnarea este certitudine; certitudinea este credinţă; credinţa este recunoştinţă; recunoştinţa este îndeplinirea îndatoririlor; îndeplinirea îndatoririlor este acţiune.

Philip Verez