TRADIŢIE - ”SUTRELE LUI PATANJALI DESPRE YOGA”

Aforismele lui Patanjali referitoare la Sutrele Yoga sunt cuprinse în patru capitole şi sunt în număr de aproximativ două sute. Se crede despre autorul acestor aforisme că este acelaşi Patanjali care a scris celebrul comentariu al aforismelor lui Panini, cunoscut sub numele de Mahabhasya sau Marele Comentariu. Tot lui i se atribuie şi o lucrare importantă de medicină. Dacă acestea sunt adevărate, înseamnă că el n-a fost numai un mare gramatician şi un mare filosof, ci şi un valoros medic. El a făcut recomandări atât pentru trup, cât şi pentru minte şi spirit. Se consideră, în general, că Patanjali a trăit cu trei secole înainte de Christos.

Lui Patanjali i se atribuie legalizarea ştiinţei spirituale în India. Lucrările sale descriu o disciplină multilaterală care implică exerciţiile fizice (Hatha Yoga), controlul respiraţiei în vederea opririi gândurilor (Raja Yoga), meditaţia (Dhyana Yoga) - care se obţine după ce mintea şi-a găsit liniştea - dragostea pură faţă de divin (Bhakti Yoga), comportamentul etic (Karma Yoga) ca şi studiul intelectual, numeroase tehnici de purificare etc. etc.
Sistemul lui era conceput pentru a-l pregăti pe aspirant prin purificarea, echilibrarea şi fortificarea plexurilor şi canalelor energetice, care formează corpul subtil. După cum spunea Patanjali, corpul subtil este mecanismul cu ajutorul căruia se obţine realizarea Sinelui.

Sistemul Yoga al lui Patanjali constituie baza tuturor celorlalte sisteme Yoga atât de răspândite în ziua de azi. Interesant este însă faptul că el nu a intenţionat ca aceste discipline să fie folosite separat excluzând unele dintre ele. Dimpotrivă, el a accentuat necesitatea unei folosiri integratoare a acestor tehnici variate, în funcţie de necesităţile individuale, pentru a dobândi armonia trupului, minţii şi sufletului. El nu a recomandat nici folosirea sistemelor paradoxale de "yoga sexuală" (ce eronat au fost denumite "tantrice"), atât de la modă azi, şi nici dobândirea de "siddhi" (puteri oculte, cum ar fi levitaţia, călătoriile în astral, percepţiile extrasenzoriale). Patanjali a avertizat într-adevăr împotriva practicării lor, acestea fiind atât distrugătoare ale mecanismului subtil cât şi primejdioase pentru ascensiunea căutătorului, în general.

Acest articol este o sinteză a aforismelor lui Patanjali despre Yoga, în care sunt descrise modul de pregătire şi disciplinarea corpului subtil în vederea efectuării experienţei de realizare a Sinelui.

Cuvântul Yoga provine din rădăcina unui verb sanskrit care înseamnă "a medita". Alţii spun că ar deriva din rădăcina unui alt cuvânt care înseamnă "a se uni"; se spune că "yoke" din engleză (a uni, a împerechea, a înjuga animale) este unul şi acelaşi cuvânt cu Yoga. Ambele rădăcini sunt posibile, iar în cazul rădăcinii "a se uni", Yoga ar însemna ştiinţa care predă metoda de unire a sufletului uman cu Dumnezeu, adică ştiinţa realizării Sinelui.

În mod esenţial filosofia lui Patanjali este dualistă. Jiva ori Purusha sau identităţile umane sunt entităţi individuale separate care există separat de o veşnicie; la fel se întâmplă şi cu Prakriti, şi cu Ishwara sau Dumnezeu. Există astfel credinţa în trei principii eterne coexistente: Dumnezeu, Omul şi Materia. Dar omul este implicat în materie, căzut fiind din stadiul său de puritate de odinioară. Scopul Yoga este să-l elibereze pe om din plasa materiei. Dar cea mai evoluată formă de existenţă a materiei este mentalul - un termen care include ceea ce, din punct de vedere tehnic, se cunoaşte sub numele de Manas (subconştient), Ahamkara (ego) şi Buddhi (intelect).

Discipolilor lui Sankhya nu trebuia să li se spună că primul produs creat de Prakriti sau rădăcina-materie este Mahat ori Marele Principiu, adică Buddhi, după care venea Ahamkara sau principiul eu-lui, cel prin care materia poate funcţiona ca "eu"; şi la sfârşit Manas sau materia care era vehiculul gândului. Aceste trei vehicule - al gândului (Manas), al eu-lui (Ahamkara) şi al Raţiunii Pure (Buddhi) - constituie mentalul sau forma subtilă a Materiei. Problema pe care o tratează Yoga este cea a eliberării din cătuşe a acestei minţi limitate.

Când omul se poate elibera de toate aceste vehicule, rămâne într-o formă proprie numită Svarupa. Ea nu e făcută din materie prakritică. Este vorba de acel trup care-i aparţine omului din vremuri imemoriale, trupul în care el locuieşte în Mukti (eliberare) în lumile supra-celeste. Este vorba de acel trup în care Dumnezeu Triunic acţionează direct: Ishwara, Prana şi Shri, sau Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh (Zeiţa sau divinitatea feminină). Acest Svarupa-deha este trupul adevăratei conştiinţe sau ceea ce gnosticii numeau trupul lui Christos. El este corpul pur şi nepieritor, corpul spiritual.

Dar când omul nu se găseşte în această Formă-Proprie (Svarupa), el acţionează în mod natural în vehicule inferioare, de aceea forma sa va fi dată de aceste vehicule, fie ea materie buddhică, ahamkarică sau manasică. De fapt, chiar şi în psihologie, omul este reprezentat de aceeaşi triadă: Ahamkara (ego-ul), Buddhi (intelectul) şi Manas (superego-ul, libidoul, subconştientul).

Indiferent în ce formă materială inferioară se găseşte, conştiinţa umană este întotdeauna duală - ea e supusă pe rând plăcerii sau durerii. Plăcere sau durere, fericire sau nefericire, toate sunt semnele unei conştiinţe ce funcţionează doar ca mental. Conştiinţa Svarupa este însă dincolo de toate aceste suferinţe.

Pe lângă această împărţire primară a tipurilor de conştiinţă în funcţie de natura lor, mai există una calitativă ce cuprinde cinci elemente: (1) poate exista o conştiinţă adevărată a unei realităţi obiective - ceva ce se află în afara omului şi a vehiculelor sale; (2) poate exista o conştiinţă eronată a realităţii exterioare; (3) poate fi o halucinaţie; (4) poate fi o non-percepţie a nimic exterior, ci doar a ceea ce rămâne; (5) poate fi o retrăire a vechilor percepţii. Cu alte cuvinte, conştiinţa privită din punct de vedere subiectiv sau emoţional conţine: (i) percepţii; (ii) false percepţii; (iii) halucinaţii; (iv) somnul şi (v) memoria.

Trebuie deci controlate atât aspectul emoţional, cât şi cel intelectual al mentalului - sau Omul Triunic. Dar cum se face controlul ? Răspunsul este: prin practică statornică şi prin absenţa ataşamentului sau a pasiunii. Prin această practică (Abhyasa), urmată constant şi perseverent, mentalul se va îndrepta - cu ajutorul discriminării (Viveka) - către un singur ţel, adică spre obţinerea stării de conştiinţă fără gânduri (Nirvichara).

În ceea ce priveşte partea emoţională a mentalului, ea poate fi controlată prin Vairagya sau absenţa pasiunii. Plăcere sau durere, atracţie sau repulsie, iubire sau ură pot fi controlate numai prin indiferenţa faţă de lume, prin conştientizarea faptului că nimic nu merită să fie dorit, iubit sau urât, nici aici şi nici în vreo altă lume. Cea mai înaltă formă de Vairagya va fi obţinută când omul va înţelege că el e separat de orice vehicul prakritic şi când va putea spune: "Eu nu sunt nici trup, nici dorinţă, nici mental, nici raţiune, nici ego - eu sunt Spiritul".

Starea de Samadhi (sau meditaţia adevărată), determinată de dorinţa pură, de practica statornică şi de absenţa pasiunii, cuprinde două elemente: Samaprajnata şi Asamprajnata. La început omul a îndepărtat din conştiinţă toate impresiile externe, dar activităţile sale interne iniţiate de la sine nu au încetat. La alţi oameni însă, chiar şi aceasta încetează.

Există unele entităţi a căror conştiinţă se află în mod natural în starea de Samadhi, pe care ele nu au dobândit-o prin vreun efort anume. Acestea sunt categoriile de fiinţe numite Videha şi Prakritilaya. Conştiinţa lor e cosmică. Videha sunt Zeităţile şi ele sunt eliberate (Mukta) încă de la început, dar într-o viitoare Kalpa ele pot intra în ciclul lumii. Prakritilaya sunt Adhikari Purusha, adică marii deţinători ai îndatoririlor din ierarhia cosmică. Ei sunt fiinţele perfecte dintr-o Kalpa anterioară care au obţinut realizarea Sinelui şi care s-au perfecţionat singure în continuare.

Videha şi Prakritilaya nu au nevoie de Yoga, dar pentru entităţile obişnuite metoda de evoluţie dincolo de funcţiile mentale este meditaţia, de aceea, pentru a deveni un bun Yoghin trebuie cultivată această capacitate.

Rapiditatea succesului depinde de forţa dorinţei pure a căutătorului de a ajunge la adevăr. Cea mai bună şi cea mai sigură metodă de Yoga este dragostea de Dumnezeu. Iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima veţi ajunge rapid la oprirea tuturor funcţiilor mentale. Dumnezeu este un spirit neatins de tristeţe, acţiune sau consecinţe. El este Omniscient, este Învăţătorul a tot şi a toate în vecii vecilor. Numele Său mistic este OM (AUM). În trecut, înţelepţii obişnuiau să recite numele OM, meditând constant asupra literelor sale şi a semnificaţiei lor; toate obstacolele în calea meditaţiei erau astfel îndepărtate, iar Sinele interior se putea manifesta. Piedicile în calea meditaţiei sunt letargia, hiper-activitatea şi gândirea excesivă. Dar când atenţia se concentrează, nu mai există nici durere sau mâhnire, nici stres, nici greutate în respiraţie. Pentru a obţine concentrarea şi pentru a îndepărta aceste obstacole, aspirantul trebuie să-şi fixeze atenţia pe Un Punct, Un Adevăr care există între gânduri. Desigur, cel mai înalt Adevăr este Dumnezeu, de aceea atitudinea constantă trebuie să fie cea de teamă şi respect faţă de legile divine.

Aspirantul trebuie să-şi supravegheze cu stricteţe comportamentul faţă de alţii. Când are de-a face cu ceilalţi, el trebuie să manifeste dragoste şi compasiune. Nu trebuie să aibă nici un fel de sentiment de gelozie faţă de ei şi să simtă compasiune faţă de cei care suferă. Nu trebuie să fie aspru faţă de suferinţele celorlalţi, trebuie să fie mulţumit de cel virtuos şi să-l ierte pe păcătos. Acestea sunt atributele morale pe care trebuie să-ncerce să le cultive.

Există totuşi câteva metode speciale care pot instaura rapid starea de meditaţie: una dintre ele este reglarea respiraţiei. O inspiraţie şi o expiraţie uniformă duc la încetinirea asaltului gândurilor, lărgindu-se astfel spaţiul dintre gânduri, acest interval constituind de fapt meditaţia adevărată. De asemenea, de real ajutor este fixarea atenţiei în diferite părţi ale corpului, cum ar fi zona fontanelei (Talu) de pe cap. Prin aceste metode se dezvoltă simţurile subtile, iar atunci când practicantul dobândeşte cunoaşterea existenţei divine chiar de la sursă, îndoielile sale sunt alungate şi resimte mai intens dorinţa de a-şi urma calea.

Respectiva persoană îşi poate pune atenţia pe câţiva mari sfinţi sau înţelepţi, cum au fost Zoroastru, Buddha, Christos, Mama Primordială (soţia lui Shiva, care dă realizarea Sinelui) şi îşi poate orienta devoţiunea către aceste personalităţi.

Prin concentrarea asupra obţinerii conştiinţei fără gânduri, toate impurităţile mentale sunt îndepărtate, iar mintea capătă claritatea cristalului pur care va reflecta cu adevărat şi corect toate obiectele ce-i sunt prezentate. Ele nu vor mai fi imagini distorsionate, întunecate sau estompate de către ego sau condiţionările individuale. Vehiculul mental va fi purificat, iar cunoaşterea dobândită acum va fi cu mult mai aproape de adevăr decât oricare alta avută în trecut. Dacă mentalul este încă activ, atunci va fi totuşi un element participant la această cunoaştere, iar ideile şi amintirile din trecut vor nuanţa această cunoaştere. Acest stadiu se numeşte Savitarka sau meditaţie combinată. Dar atunci când mintea nu reflectă decât obiectul, fără să-i adauge nimic din propriile asocieri sau înmagazinări, aceasta e conştiinţa pură, este Nirvichara Samadhi. În acest stadiu lumina Sinelui iluminează mintea purificată.

Aici nu este vorba doar de un cristal pur care reflectă cu fidelitate obiectele exterioare, căci el este iluminat ca de o lumină care dormitase în cel mai tainic centru al său. O astfel de minte se numeşte purtătoare de Adevăr.

Adevărul se află atât în interiorul cât şi în exteriorul său - o revărsare de adevăr, un copac purtând fructul adevărului, o femeie din care rodeşte adevărul. Până în acel moment obiectele percepute de minte nu erau decât idei şi deducţii, numai gânduri. Acum mintea este golită şi devine doar martor al obiectelor exterioare, fără analize, fără prejudecăţi sau condiţionări. În acest fel obiectul este cunoscut mai corect şi mai în esenţă decât a fost înainte.

Golind creierul de ego şi superego, el devine pregătit pentru experienţa realizării Sinelui. Norii ego-ului şi ai condiţionărilor se destramă pentru a genera conştiinţa subtilă ce urmează realizării Sinelui. În acest stadiu al conştiinţei, Nirvichara nu este decât un prim stadiu, iar creierul devine conştient de dimensiunea subtilă a energiei divine care e dincolo de simţuri. Cel care meditează poate percepe conţinutul adevărului subtil al oricărui obiect prin simpla fixare a atenţiei pe acesta. Creierul nu mai este umbrit şi menţinut în ignoranţă de către ego, ci e trezit la adevărata sa capacitate spirituală.

Arta Yoga constă în aducerea sub control şi în purificarea celor trei vehicule inferioare ale omului: trupul, mentalul şi intelectul - controlate de corpul subtil. Ultimul urmează a fi purificat şi menţinut sub control prin ceea ce se numeşte practică ascetică: trezirea de dimineaţă, baia, postul, suportarea privaţiunilor etc., pe scurt tot ceea ce se încadrează sub numele de Tapas sau austerităţi. Meditaţia este cheia eliberării din mărginirile minţii. Un om ignorant nu poate fi Yoghin. Corpul spiritual trebuie dezvoltat printr-o devoţiune totală faţă de Dumnezeu, deci un ateu nu poate deveni un Yoghin adevărat.

Cele trei ajutoare: austerităţile, meditaţia şi resemnarea în faţa voinţei lui Dumnezeu - facilitează meditaţia şi îndepărtează "suferinţa". Termenul de "suferinţă" este un nume tehnic dat anumitor dezechilibre intelectuale şi emoţionale la care sunt supuse toate fiinţele. Aceste dezechilibre sunt în număr de cinci: avariţia, mânia, desfrâul, egoismul şi inima împietrită sau lipsa dragostei frăţeşti.

Asanele din Hatha Yoga (poziţii pentru exerciţii Yoga) descrise de Patanjali au fost concepute pentru a deschide anumite canale şi centre energetice. Acestea necesită supravegherea unui maestru autentic iluminat, care să aibă capacitatea de a percepe prin simţurile sale starea corpului subtil al discipolului pentru a putea localiza şi a diagnostica natura blocajelor subtile, care să ştie ce asane anume sunt necesare pentru a le corecta.

De aici lucrurile au degenerat în practicarea nediscriminatorie şi neraţională a asanelor din Hatha Yoga aşa cum recomandă pe scară largă multe "şcoli" şi "profesori" de yoga şi care adesea nu dau nici un rezultat, practicarea lor devenind ea însăşi o cauză a dezechilibrelor subtile ce pot împiedica în final procesul de realizare a Sinelui.

Trebuie să fim, de asemenea, prudenţi faţă de numeroasele şcoli de yoga şi de meditaţie, care sunt de fapt organizaţii orientate spre obţinerea de profit. De exemplu, în Australia şi în diferite ţări occidentale, este comercializată în prezent pe scară largă o tehnică autointitulată "raja yoga". Redactorii presei au fost atraşi de această tehnică, deoarece susţine că ar fi fidelă sistemului Raja Yoga al lui Patanjali.

Curând am descoperit că aşa-zisa "raja yoga" presupunea, de fapt, o formă obscură de meditaţie asupra "celui de-al treilea ochi" al cărei scop erau călătoriile în astral pe alte planete şi în alte dimensiuni - adică tocmai tehnicile oculte împotriva cărora ne avertizase Patanjali ! Mai mult chiar, termenul "raja yoga" inducea în eroare deoarece nu avea nici o legătură cu adevărata Raja Yoga tradiţională (dar de care se profita, fără îndoială), aceasta fiind în realitate o născocire a fondatorului tehnicii, care venea din Rajahstan, India ! Există multe tehnici de Yoga şi de meditaţie la îndemâna tuturor - a căror majoritate nu trece proba timpului şi a tradiţiei, şi a căror credibilitate nu se bazează decât pe terminologia străveche, pe câteva expresii metafizice repetate papagaliceşte, sau pe portretul învechit al vreunui guru îmbrăcat în costum de epocă - dar printre toate aceste flori artificiale, trebuie să existe şi un trandafir adevărat pe care toate celelalte să-l fi imitat.

Vă dorim mult succes în a-l descoperi !

(articol preluat din revista "Knowledge of Reality" nr.4/l994, Australia; traducerea: prof. Manuela Toader)